Sticks-uri de toamnă cu aromă de colivă. Cine –a trecut cu bine de asteniile de primăvară şi a supravieţuit vâscoasei canicule urbane, e tratat acum cu plumb bacovian, melan(c)holii şi refrenul obsedant care-ţi vâră bemolii lui Alifantis prin urechea internă până-n bila leneşă. Fiindcă, aţi băgat de seamă, „a venit, a venit toamna, acoperă-mi inima....” Care-n termeni citadini se traduce simplu prin „iadul pe pământ”. Adică quadruplarea maşinilor în trafic fix la ora când ai şi tu de mers undeva şi, inevitabil, multiplicarea în progresie geometrică a mojiciei rutiere, a claxoanelor isterice, a „priorităţii de jeep” inventată de barosani ca să umilească fraierii în maşini mici, care mai cred naivi în regula priorităţii de dreapta ori de semn. Mai adaugă la tablou ştirile proaste şi pe cele teribil de proaste, campania electorală, şedinţele cu părinţii, iritarea că, oricum te-ai îmbrăca, ţi-e ori frig dimineaţa, ori cald la amiază; mai pune aniversările prietenilor care par să se fi născut toţi toamna, apoi durerile de oase, mizantropiile autumnale, zvonurile că nu va fi festivalul dramaturgiei româneşti...am uitat ceva? Când nici aspirinele, propolisul sau muzica lui Elgar nu mai funcţionează, te întorci de unde n-ai plecat, la terapia care te salvează dintotdeauna: lectura intensivă, obsesivă, selectivă şi delectivă. Şi dacă dai în Ţara cărţilor pe care Încă n-ai apucat să Le citeşti de volumul potrivit, citeşti că Gambetta suferea de astm, diabet, sifilis, apendicită, tiflită, litiază renală şi peritonită, dar a mierlit-o împuşcându-se accidental, la 44 de ani. Sau că pe Machiavelli l-au terminat purgativele cu aloe, că Errol Flyn făcea sex (mortal) cu o adolescentă când l-a lăsat inimioara sau că boala care l-a terminat pe Mozart are numele sonor de glomerulonefrită. Odată stârnită macabra curiozitate, ronţăi ca pe sticksuri morţile iluştrilor lumii: afli că bietul Rasputin a fost otrăvit, împuşcat şi înecat, că marele Constantin Tănase a făcut angină streptococică după ce a băut o bere foarte rece într-o bodegă din Cişmigiu, dar l-au căsăpit, pesemne, sovieticii, că frumoasa şi tuberculoasa Zaraza şi-a tăiat beregata, sau că pictorul Vernet a sucombat după o căzătură de pe măgar, ce s-a lăsat cu abces purulent, septicemie şi colivă. Fascinant-sinistra lectură mi-a fost prilejuită de o carte pe măsură, scrisă de profesorul Ioan Romoşan, o minte stânjenitor de strălucită şi de ascuţită, care a petrecut vreo zece ani din viaţă să desluşească de ce au răposat câteva mii de celebrităţi din toată istoria umanităţii. Intitulată Moartea nemuritorilor, cartea e, probabil, o premieră şi, cu siguranţă, o lectură tomnie plină de învăţăminte. Eu, de pildă, am învăţat că mizantropiile autumnale şi mizeriile cotidiene nu sunt neapărat mortale. Am mai băgat la cap că în acele zile şi nopţi când n-ai ce scrie, e bine să citeşti. Şi, mai ales, am învăţat să mă feresc de aloe şi de măgari.
Foto: (c) fotosen.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu