Ai lui Bondaru aveau toţi ochi albaştri, mari, blajini, şi o enormă dorinţă pentru un destin neobişnuit. Şapte sau opt copii şi toţi moşteniseră de la tată, Bondaru ăl bătrân, irişii „bleu ciel de Voroneţ”, cum îi lăuda bondăreasa, şi aspiraţia de a arăta satului cât de deosebiţi sunt ei. Dorinţa nu-i totdeauna destul de destoinică, aşa că Rodica s-a măritat cu electricianul satului şi tot ce-a făcut a fost o fată cu ochi albaştri, Vasile a fugit cu o ţigancă şi-acum vinde burlane pe sate, Lili vinde la butică, iar Niculae a făcut puşcărie pentru viol şi când a ieşit a luat-o cu cununie şi copil pe violată. De ceilalţi n-aş şti să zic. Doar Adi, mezinul, se arăta din găoace că e cumva, altfel. Ieşise cu părul creţ, bondoc, ochios şi guraliv şi prima ispravă de care-şi aduc aminte consătenii e că făcuse ţigări din mătase de porumb şi frunze de nuc şi încerca să le vândă moşilor la birt când dăduse criza de Carpaţi fără. Însă lansarea sa oficială s-a produs odată cu alegerile. Adică cele mai zgomotoase, spectaculoase şi manipulate alegeri din toată istoria locului.
Se alegea, desigur, văcarul pe anul curs, scrutin mult mai important pentru toată suflarea satului decât scrutinul pentru primar, preşedinte, constituţie sau naşul rugii. Că văcarul avea grijă de marva şi averea omului care de pe urma vacii trăia şi mânca. Doar că de obicei alegerea văcarului se făcea simplu, după criteriul „cine cere mai puţin”. Adică dintre cei 3-4 oameni dornici să conducă....cireada, ăla care pretindea mai puţini bani şi mai puţine grâne pe cap de vacă, lua jobul. Şi licitaţia nici măcar nu era secretă, fiecare îşi striga la birt oferta, apoi lăsa mai jos decât ălălalt şi tot aşa până când oamenii se adunau în faţă la CAP şi îl desemnau pe cel mai ieftin. Atunci Adi aka Bondărelu a început ce nu se mai văzuse: o campanie electorală. A scris oferta lu’ tată-su pe coli de caiet dictando la maşina de scris de la IAS, unde lucra o sora a lui, cu indigo a dactilografiat în opt exemplare până a avut destule şi a dus-o din poartă în poartă la toţi deţinătorii de cornute şi drept de vot. Pe urmă l-a rugat pe uica Ion alu Petrovici, zis Pictoru’, surdul cu talente de artist, să deseneze o vacă fericită şi un văcar gârb şi cu picioare mari, ca Bondaru al bătrân, să coloreze afişul cu oferta şi sloganul „Un bondar în spatele vacii tale” şi l-a expus pe tabla din centru unde de regulă se afişau meciurile echipei locale, rezultatele şi numele cui s-a bătut după meci. Apoi a început discreditarea adversarilor: că la mandatul trecut ăla nu a dat apă la vaci de leneş şi or rămas sterpe Steluţa şi Joiana, că ălălalt aducea vacile sleite şi gâfâite că le alerga până la saivane unde se culca cu nevasta lu’ cutare în lăstari, că altul a scăpat ciurda în coceni de s-au umflat toate vacile cu porumb de lapte...A fost destul să se işte o vie dezbatere electorală în mase. Au apărut susţinători şi detractori pentru fiecare tabără. Bondaru sr. a crescut în sondaje fiindcă în tabăra lui era şi Ilie, acordeonistul satului, şi profesorul de biologie (care n-avea vacă, totuşi) şi chiar şi Mărie –şerpoaica, blonda divă a satului care avea tatuat un ofidian ce se târa de pe coapsă până într-un loc la care mulţi bărbaţi râvneau şi nu degeaba. S-au înjurat unii cu alţii, s-au încăierat, candidaţii şi-au cinstit devotaţii la cârciumă.
Un mandat de văcar ţine din duminica Paştelui până de rugă, adică la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Aşa că de Florii a avut loc confruntarea in direct a candidaţilor. Cu o zi înainte, Adi Bondaru, şeful de campanie al favoritului carevasăzică, tătâne-său adică, a organizat o chermeză mică, dar ospitalieră, cică de onomastica maică-sii pe care o cheamă Florica. A tăiat un berbec primit de la un cioban sponsor şi a dat ţuică „două prune” şi brifcor obţinut cu relaţii la depozit. Pentru ziua confruntării a aranjat şi platformă de prezentat programul: l-a convins pe moş Geoarge de la măcelăria ceapeului să scoată la stradă masa de tăiat tăuraşii că oricum nu se mai tăia nimic pe ea. A aranjat „scena” electorală în aşa fel că oricum stăteai în faţa ei vedeai tabela de fotbal cu „posterul” cu vaca fericită şi sigla bondarul. A făcut şi fluturaşi: a decupat din din numere vechi de Agricultura socialistă, depozitate în magherniţa paznicului Gyuri, toate pozele cu vaci şi cu insecte şi a scris cu stiloul chinezesc şi cerneală Pelican „votaţi bondarul pentru o vacă relaxată care va da mai mult lapte”. La confruntare s-a adunat lumea ca la urs, tot satul. Căţăraţi pe masă, candidaţii au vorbit despre sănătatea vacii, despre cele mai bune locuri de păscut pe izlaz şi au spus din nou câţi bani şi cât porumb sau grâu cer pe cap de joiană. Toţi au promis să nu bea, să nu fure şi să se dedice adăpatului regulat. După primul tur, au rămas doi candidaţi, desigur şi Bondaru. Care a fost deştept, ascultându-şi feciorul: electoratul era deja obosit de atâta dezbateri, aşa că Lenuţa, zisă Madonna, acompaniată de Iliuţă acordeonistul, le-a cântat „Tu esti floarea vieţii mele” şi „tăuraşului îi place sus la munte, sus la munte, la izvor” (adaptare proprie după un hit clasic al epocii). Pe urmă a urcat Bondarul şi a promis un singur lucru: să repare, cu feciorii lui, ciutura fântânii, că altfel adăpatul rămâne o idee frumoasă doar. Lumea a fremătat de încântare. Dar abia atunci a căzut bomba electorală: managerul de campanie Adi Bondaru a urcat personal pe scenă şi a adus dovezi irefutabile contra rivalului: că la precedentul mandat a luat de la unii mai mult, de la alţii mai puţin şi de la neamuri deloc, a tras de la majoritarii fraieri să-i iasă bugetul. A adus martori şi liste semnate. Şi, a mai adăugat, unii zic, dar noi nu prea credem, că avea anumite pretenţii şi obiceiuri cu junincile tinere...Victoria Bondarului a fost zdrobitoare. De Paşti, bătrânul pocnea mândru din zbici şi femeile îl omeneau la porţi cu ouă roşii şi răchie. Dar văcăria nu e treabă uşoară, aşa că după Paştele mici Bondaru a făcut o alianţă „benefică pentru comunitate”: şi-a luat un ajutor. Care era fix contracandidatul. Deh, politica e o vacă bună de muls.
Nu mult după prima campanie a acelui colţ de Europă, Adi Bondaru a dispărut din sat. Cică a fugit în Australia. După câţiva ani s-a zvonit că s-ar fi întors. Pe urmă n-am mai ştiu nimic de el. Până ieri, când l-am văzut. La televizor! Lângă unul dintre candidaţii la cireada naţională. Prezidenţiabilii, bre. Chiar în spatele unuia din turul 2. Nu vă zic care. Vă dau o şansă să-l recunoaşteţi. Are ochi albaştri, sinceri, şi părul creţ, dat cu gel.
Foto(c) fotosen.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu